HIV/SIDA NE MAI AMENINŢĂ

E dimineață. E un nou început de zi. Astazi m-a trezit jucăușul meu preferat – soarele. Imi place să mă trezească, așa ziua mea prinde culoare din zori și pînă seara tîrziu. Imi place să-i zîmbesc lui și la tot ce mă înconjoară, căci niciodată nu știi ce surpriză îmi va rezerva ziua de mîine.

Astăzi voi merge la plimbare. Vreau să cutreer în lung și-n lat toate străzile, să mă salut cu trecătorii și să le urez sănătate. Am să zîmbesc mereu, știu că am un zîmbet fermecător. Am să mă îndulcesc cu cea mai delicioasă înghețată! Dar cel mai important voi cînta cu voce tare pe stradă, în parc, in cafenea... voi cînta mereu...

Sunt Michelle și am 20 de ani. Recent am primit o veste care mi-a schimbat radical viața și atitudinea față de tot ce mă înconjoară. Nu știu cum de s-a întîmplat, dar știu că nu credeam că poate fi adevărat...

Provin din viță nobilă. Părinții mei sunt Miniștri, personalități notorii ai țării. Mereu sunt în ședințe, mereu călătoresc, muncesc de zori pînă noapte, fac aceasta pentru viitorul meu.

Eu sunt alintată la maxim. Am de toate, nu duc lipsuri. Am luxul de care mi-e silă uneori. Totul mă plictisește. Prietenii mei sunt cu mine pentru că știu că mereu pot conta pe buzunarul meu, mereu plin datorită părinților. Eu nu mă supăr pe ei. Important e că ne simțim bine, ne distrăm la maxim, ce mai contează cine plătește.

Suntem în club, iar dansez ca o nebună, totul in jur se învîrte, lumea fuge de sub picioare... Azi mă relaxez, dansez, ma distrez pina în zori! E ceea ce pot face cel mai bine!

Învăluită în ritm de dans plimbam ochii prin sală fără a băga în seama pe cineva din jur. Dar... azi privirea mi-a fost prinsă de ochii care stăteau înfipți în persoana mea. A fost prima dată cînd am simțit că sunt analizată și sorbită din priviri. M-am oprit pentru a admira faptura ce mă admira.

După ce i-am zămbit, tînărul s-a apropiat. Ești atît de frumos, nant, chipeș, bine făcut la corp, asemeni unui zeu. Oare ești cu adevarat prințul pe care-l văd mereu în vise?!

Nu mai știu ce mi-a răspuns, dar știu că m-am lăsat cuprinsă de el și m-am dăruit lui în acea seară cu trup și suflet.

Dimineața m-a trezit într-un pat străin, rece și singurea. Am căutat prin mintea mea fărămituri a nopții trecute, mi-am amitit de zeu, care nu înțeleg de ce nu e lîngă mine, dar nici cum nu-mi explicam unde sunt și cum să ajung acasă?!

Am zărit un bilețel, lasat de prinț “ești o domnșoară frumoasă, dar nu cred că putem fi împreună. Scuză-mă, dar cred că va fi cel mai bine să nu ne mai vedem. Apropo, te afli în hotelul Plazza. Adio.”

Am schimbat zîmbetul pe lacrimi. Am comandat un taxi și am mers acasă. Două săptămîni nu am părăsit camera mea, orice îmi provoca dezgust. Am ajuns să urasc totul, nici părinții nu imi mai era dragi.

Apoi m-am liniștit. Am început să merg la universitate, să mă revad cu prietenii și să revin la distracțiile mele.

Reluasem viața de la început, doar cu aceleași obiceiuri.

După jumătate de an, am simțit schimbări în organismul meu și după multe amînări, am decis să consult un medic. Am dat sute de analize, dar nimic nu era clar, pînă în după amiaza zilei de vineri, aproximativ fiind o săptămînă trecută de la ultimul test de sînge.

Nu înțelegeam ce se întîmpla, dar știu că mama plîngea, tata era furios tare și mereu se tot întreba – Ce mă fac? De ce la noi? Cu ce am greșit?

Nu am rezistat și am citit ultimul test - Virusul Imunodeficienței Umane – pozitiv.

- Ce înseamnă asta, domnule doctor?

- Vreau să luați loc și să vă calmați. Nu e nimic grav, dar nici glumă nu mai este. Sunteți infectată cu virusul HIV, domnișoară.

Nu mai știu ce spunea, pentru că nu-l mai auzeam... mă pierdusem în acele mii de gînduri negre legate de singurătate, dezgust și ignoranță, dar cel mai dur de moarte.

Am rupt-o la fugă și am hoinărit pe străzile orașului. Abia la miez de noapte am ajuns acasă, obosită și deznădejduită. Vedeam sfîrșitul meu, deces tragit, timp ireversibil și pustiu.

Nu am părăsit odaia mea pe parcursul unei luni de zile, ignorînd orice contact cu rudele, prietenii și lumea din jur. Acest timp însă a fost suficient ca părinții mei să se informeze, să-și schimbe atitudinea față de mine, de lumea din jur. De la o vreme petrec mai mult timp cu mine. Ședințele lor sunt mai scurte. Uneori am senzația că fac asta din milă, din rușine, dar cel puțin îmi oferă atenția căreia i-am dus atîta timp lipsă.

În sfîrșit am acceptat vizite, dupa 2 luni de dispariție. Sunt vizitată de un tînăr de la Centrul SIDA. A venit voluntar la mine, asigurîndu-ma că îi pasă de personalitatea mea și că merit să lupt pentru viață. L-am privit cu dispreț. Care viață? Eu voi muri curînd, iar tu spui de viață!

Mi-a zîmbit nevinovat. M-a strîns de mînă, încercînd să mă calmeze. În cele ce a urmat am fost prinsă de informația care se revarsa intr-u salvarea mea.

“Ce este HIV?

HIV - Virusul Imunodeficientei Umane (Human Immunodeficiency Virus), este un virus care ataca sistemul imunitar al omului, slabind astfel capacitatea organismului de a se apara impotriva agentilor patogeni.

Ca toate virusurile, HIV nu are un metabolism propriu si necesita "celule gazda" pentru a se putea multiplica. Celulele gazda ale HIV sunt printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe si celulele sistemului nervos. Aceste celule au un "punct de ancorare" care da virusului HIV posibilitatea de a le penetra.

Virusul HIV-I a fost descoperit aproape in aceeasi perioada 1982/1983 de catre cercetatorii francezi de la Institutul Luc Montganier din Paris si de catre cercetatorii americani ai institutului R. C. Gallo. In anul 1986 in Africa de Vest a fost descoperit HIV-II. Asemanator cu HIV-I, si acesta provoaca SIDA. Pentru ambele tipuri de virusuri sunt valabile aceleasi cai de transmitere si aceleasi metode de protejare.

Ce este SIDA?

SIDA este prescurtarea pentru "Sindromul Imunodeficientei Dobandite", in engleza AIDS "Acquired Immune Deficiency Syndrome". In acest caz vorbim de o "defectiune" a sistemului imunitar, "dobindita" si nu mostenita genetic. SIDA nu reprezinta doar o singura boala, ci o colectie alcatuita din diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu HIV, dar pe care un organism sanatos ar reusi sa le combata fara prea multe probleme.

 Cercetatorii impart infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta.

Unul din testele prin care se poate descoperi o infectie cu HIV este testul HIV care dovedeste prezenta anticorpilor in singe. In cit timp o infectie cu HIV slabeste sistemul imunitar aducindu-l in faza de imunodeficienta, depinde de mai multe situatii care pana la ora actuala nu au putut fi clarificate. In orice caz un rol foarte important il are situatia psiho-sociala a persoanei infectate. Se stie ca problemele fizice si psihice, atitudinea fata de viata cu HIV, precum si conditiile sociale nefavorabile influenteaza evolutia infectiei.

Imunodeficienta nu poate fi inca vindecata, insa multumita terapiilor care se imbunatatesc de la an la an, persoanele infectate cu HIV au posibilitati si sperante de viata mult mai ridicate fata de cele de acum cativa ani.

Cum decurge infectia?

Infectia HIV decurge diferit de la om la om. Pot aparea diferite boli, insa se poate ca pina la dezvoltarea stadiului SIDA sa nu apara nici un fel de simptome.

Cit de mult se inmulteste visusul si prin aceasta cit de slabit este sistemul imunitar se poate verifica prin analiza singelui in laborator. Cu cat mai mare este cantitatea de virusuri cu atat mai repede va fi distrus sistemul imunitar. Celulele CD4 ne dau informatii despre starea in care se gaseste sistemul imunitar. Cu cit este mai mic numarul acestora, cu atit sistemul imunitar este mai slabit, deci, imunodeficienta mai accentuata.

La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte mult in organism. Majoritatea oamenilor nu manifesta in primele saptamini nici un fel de simptome. In unele cazuri se poate insa ca persoanele infectate sa prezinte in primele 3-6 saptamini simptome asemanatoare gripei, care vor disparea insa dupa o saptamina sau doua.

In singe are loc o reactie in care sunt construiti anticorpi. Dupa aproximativ 12 saptamini de la contaminarea cu HIV acestia vor putea fi identificati prin testul de anticorpi.

In faza asimptomatica nu apar nici un fel de simptome. Aceasta faza poate dura citeva luni sau citiva ani.  Totusi virusul se inmulteste si contiuna sa slabesca sistemul imunitar.

La un moment dat pot aparea anumite simptome (ganglioni, transpiratii puternice noaptea, diaree). Pentru a inlatura orice indoieli este necesar a se consulta un medic.

O persoana cu sistem imunitar foarte slabit ajunge in faza SIDA atunci cind apar anumie boli contra carora organismul nu mai poate lupta, asa numitele "infectii oportuniste". Aceste infectii pot fi combatute cu destula usurinta in cazul unui organism sanatos dar nu si in cazul unui organism atins de HIV. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicanis sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.

Desi exista o gama destul de variata de medicamente inca nu s-a descoperit un vaccin care sa stopeze evolutia bolii.

SIDA este inca o boala care afecteaza si ameninta viata. Ea este motivul care duce la teama, ingradire, si discriminare.

HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cand lichidele infectate, precum sangele, sperma, laptele matern și lichidul vaginal din corpul unei persoane infectate cînd intră în contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor. 

O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual neprotejat.

A doua cale prin care se transmite HIV este de la mamă la făt.

A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele corpului, de obicei prin injectare.

HIV NU se transmite:

·                     Folosind aceeaşi veselă sau aceleaşi tacâmuri cu o persoană infectată cu HIV.

·                     Mâncând din mâncarea gătită de o persoană infectată.

·                     Atingând, îmbrăţişând sau sărutând o persoană HIV+.

·                     Folosind aceeaşi toaletă cu o persoană infectată.

·                     Folosind aceleaşi obiecte cu o persoană infectată.

·                     Stând în aceeaşi camera cu o persoană infectată.

·                     De pe un scaun sau bancă unde a stat o persoană infectată.

·                     Prin înţepături de insecte.

·                     De la animal la om. Animalele nu sunt purtătoare de HIV, cu excepţia unei singure specii de maimuţă, considerată de unii specialişti sursa epidemiei.

·                     Prin aer sau apă.

·                     Prin lichide, ca laptele de animale, sucuri etc. Virusul nu le poate contamina.

O mamă HIV Pozitivă poate avea un copil sănătos. Transmiterea infectiei HIV de la mama la fat este influentata de anumite aspecte de ordin medical: urmarea unei terapii antiretrovirale pe perioada sarcinii, nastere prin cezariana, interzicerea alaptarii la san a noului nascut, urmarea unui tratament medical pe o perioada scurta pentru noul nascut care se incepe imediat dupa nastere. ”

Cred ca am discutat cîteva ore, apoi a plecat, lăsîndu-mă analizînd viața mea din noua perspectivă. Setea de a cunoaște mai mult m-a făcut să explorez toate canalele media posibile, istorii a tinerilor de toate naționalitățile și statut, copii sănătoși a mamelor HIV Pozitive, toate astea mă încurajau. E tîrziu. Vreau să mă odihnesc. Mîine începe o nouă zi.

E dimineață. E un nou început de zi. Astazi m-a trezit jucăușul meu preferat – soarele. Imi place să mă trezească, așa ziua mea prinde culoare din zori și pînă seara tîrziu. Imi place să-i zîmbesc lui și la tot ce mă înconjoară, căci niciodată nu știi ce surpriză îmi va rezerva ziua de mîine.

Astăzi voi merge la plimbare. Vreau să cutreer în lung și-n lat toate străzile, să mă salut cu trecătorii și să le urez sănătate. Am să zîmbesc mereu, știu că am un zîmbet fermecător. Am să mă îndulcesc cu cea mai delicioasă înghețată! Dar cel mai important voi cînta cu voce tare pe stradă, în parc, in cafenea... voi cînta mereu...

Irina LENCAUŢAN,

jurnalist