„SUNT FOARTE MULTE CAZURI DE DISCRIMINARE, CARE NECESITĂ O ATENŢIE DEOSEBITĂ DIN PARTEA AUTORITĂŢILOR”

Interviu realizat cu Dna Janeta Hanganu, avocată-expertă, BAA „Hanganu, Tănase şi Partenerii”, privind unele aspecte ale jurisprudenţei CEDO în materie de nediscriminare.

Cor.: Dna Hanganu, pe lîngă trainingul NEDESCRIMINAREA. Aspecte Internaţionale şi Naţionale aţi mai participat şi la altele care să vizeze acest subiect? Sau este pentru prima dată în Moldova cînd se pune în discuţie această problemă?

Hanganu: Cu siguranţă că nu este pentru prima dată cînd a fost pusă în discuţie problema nediscriminării. Însă subiectul continuă să fie actual, deoarece sunt foarte multe cazuri de discriminare, care necesită o atenţie deosebită din partea autorităţilor. Training-ul respectiv a constituit un pas important în informarea participanţilor privind problema în cauză, dar şi diversele aspectele privind jurisprudenţa CEDO în materie de nediscriminare.

- Dvs. ca expertă, cum explicaţi respectarea articolului 14 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, privind interzicerea discriminării în Republica Moldova?

Hanganu: Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată, fără nici o deosebire, bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine socială sau naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. Tratatele internaţionale au aplicabilitate directă. Fiecare instanţă, fiecare judecător este obligat să aplice direct tratatele respective, chiar dacă nu există legea nediscriminării care ar reitera aceste garanţii. Deşi în mai multe cauze la Curtea Europeană au fost ridicate probleme ce ţin de discriminare, pentru moment Moldova nu are nici o condamnare directă pe Articolul 14 al Convenţiei.

- Care sunt cele mai frecvente domenii de discriminare la noi în ţară?

Hanganu: Noţiunea de discriminare înglobează, de obicei, cazurile în care un individ sau un grup de persoane se vede, fără vreo justificare anume, defavorizat de modul în care este tratat decît ceilalţi, chiar dacă în Convenţie nu este prevăzut un tratament mai favorabil. În contextul Moldovei, cele mai frecvente domenii de discriminare ţin de sex, etnie, rasă şi religie. Deşi, juridic mai puţin identificată, consider că cea mai răspîndită formă de discriminare în Moldova este discriminarea pe motiv de sex, cea mai gravă formă a acesteia fiind violenţa domestică. La faza avansată de examinare la Curtea Europeană sunt cîteva cauze unde femeile reclamă faptul că sunt maltratate sau bătute de către soţii lor, iar ajutorul din partea autorităţilor întîrzie. Unul din argumentele juridice din aceste cauze este faptul că victimele nu au fost ajutate tocmai din cauza discriminării pe motiv de sex. Nu există însă nici o justificare a acestui tratament inuman şi degradant, autorităţile urmînd a reacţiona prompt şi eficient, pentru a asigura respectarea drepturilor omului, în special dacă victimele sunt femei.

- Puteţi enumera cîteva cauze legate de discriminare?

Hanganu: Vă spuneam că în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, R.Moldova nu a fost condamnată pentru discriminare. Însă pot menţiona cauzele Eremia şi Mudric care au suferit  din cauza violenţei la care erau supuse în familie. Lipsa de acţiune a autorităţilor în aceste cazuri a fost justificată pe motiv că cererile reclamantelor ridică probleme în baza Articolului 3 (dreptul de a nu fi supus la rele tratamente), Articolul 8 (dreptul la viaţă privată) şi Articolul 14 din Convenţie.

O altă cauză curioasă ridică probleme de discriminare pe motiv de limbă vorbită, origine etnică şi se referă la situaţia elevilor, părinţilor lor şi profesorilor de la Liceul Evrica din Rîbniţa, care sunt sistematic persecutaţi de către autorităţile transnistrene pe motiv că învaţă în limba română. În presă deseori sunt reflectate plîngeri din partea vorbitorilor de limbă rusă de la noi din ţară, declarînd că li se interzice vorbirea în limba lor; însă nu am auzit de nici o cauză în care s-ar reclama şi argumenta juridic o asemenea formă de discriminare. Este la fel de actual şi subiectul discriminării pe motiv de religie, fie în legătură cu înregistrarea sau refuzul de a înregistra un cult religios - cauzele Mitropoliei Basarabiei, Bisericii Adevărat Ortodoxe din Moldova -, fie anumite incidente dintre diferite culte religioase.

- Care sunt metodele de combatere întreprinse de autorităţile R.Moldova faţă de discriminarea refugiaţilor?

Hanganu: Refugiaţii sau solicitanţii de azil sunt în mare parte expuşi discriminării atît din partea societăţii, precum şi din partea autorităţilor oficiale, care, de fapt, au menirea de a-i ajuta. Deşi moldovenii sunt ospitalieri şi toleranţi, refugiaţii de culoare şi cei care au altă religie nu sunt prea agreaţi de societate. Iar pasivitatea autorităţilor, nu face decît să încurajeze asemenea atitudini ofensatoare şi uneori ilegale.

-       Cît de gravă este problema discriminării în Republica Moldova comparativ cu alte ţări?

Hanganu: Este dificil să comparăm situaţia Moldovei cu cea a altor ţări. Pînă în prezent, Curtea şi, anterior, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului au constatat în 172 hotărîri violarea articolului 14, dintre care Moldova nu are nici o condamnare. Marea parte a jurisprudenţei pe Articolul 14 al Convenţiei se referă la cauze împotriva Regatului Unit (43 de hotărîri), România (23 de hotărîri) şi Austria (21 de hotărîri). Nu sunt sigură însă că această statistică ar trebui să ne liniştească pentru că nu înseamnă neapărat lipsa unei probleme sub aspectul discriminării.

-       Şi în final, care ar fi metodele de combatere a discriminării?

Hanganu: După mine, discriminarea urmează a fi condamnată la nivel de politică de stat. Atît timp cît procurorii nu iau atitudine faţă de agresori, ei devin complici şi acest fapt încurajează noi incidente discriminatorii. Dar şi cei discriminaţi trebuie să manifeste activism: femeile - să nu se conformeze, şi mai ales să nu se lase intimidate. Este necesară schimbarea mentalităţii oamenilor, cultivarea simţului de autoapărare morală. Trebuie să contribuim toţi împreună la diminuarea discriminării în Republica Moldova.

Pentru conformitate:

Mariana Răileanu,

Studentă-jurnalistă,

ULIM