Workshop on strengthening standards for asylum procedure

On 18 August, 2011, within the Bureau of Migration and Asylum of the Ministry of Internal Affairs was held the workshop entitled: Strengthening the standards of the asylum procedure in Republic of Moldova.

The event was attended by the employees of the Refugees Directorate of BMA, representative of the juridical Department of the Ministry of Internal Affairs and by Mr. Octavian Mohorea, legal Counselor of the United Nations High Commissioner for Refugees in Republic of Moldova (UNHCR).

During the meeting were discussed many issues about the organizational structure of the Bureau of Migration and Asylum and about the procedure of determination of the refugee status, including the new model of decision on the asylum application, interview, application – questionnaire and report on information from the origin country.

Thus, the expert of the juridical Department of MIA and juridical counselor of UNHCR submitted some recommendations to improve organizational structures of this sub division and takeover the experience and used practice by the UNHCR in the procedure of determination the refugee status.

Also during the discussion about the structure of the documents used in the procedure of offering asylum, was highly appreciated the report model on the information from the origin country, which was proposed to be annexed to the decision of the refugees Directorate of BMA to be accessible to the law courts.

The workshop participants highly appreciated the progress recorded by the Bureau of Migration and Asylum, into adjusting to the European standards of the procedure of offering asylum.   

Source: Information and public relation Department MAI

Read more »

Atelier de lucru privind consolidarea standardelor procedurii de azil

La data de 18 august 2011, în incinta Biroului Migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne a fost desfăşurat atelierul de lucru cu genericul Consolidarea standardelor procedurii de azil în Republica Moldova.

La eveniment au participat angajaţii Direcţiei refugiaţi a BMA, reprezentantul Direcţiei juridice a Ministerului Afacerilor Interne şi dl Octavian Mohorea, Consilier juridic al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi în Republica Moldova (UNHCR).

În cadrul întrevederii au fost abordate mai multe subiecte ce ţin de structura organizatorică a Biroului Migraţie şi azil şi de procedura de determinare a statutului de refugiat, printre care noul model al deciziei cu privire la cererea de azil, al interviului, cererii-chestionar şi al raportului privind informaţia din ţara de origine.

Astfel, expertul Direcţiei juridice a MAI şi consilierul juridic al UNHCR au înaintat unele recomandări de perfecţionare a structurii organizatorice a acestei subdiviziuni şi preluarea experienţei şi practicii utilizate de către UNHCR în procedura de determinare a statutului de refugiat.

De asemenea, în cadrul abordării structurii documentelor utilizate în procedura de acordare de azil, a fost înalt apreciat modelul raportului privind informaţia din ţările de origine, care s-a propus să fie anexat la decizia Direcţiei refugiaţi a BMA, pentru a fi accesibil instanţelor de judecată.

Participanţii la atelier au apreciat înalt progresele, înregistrate de către Biroul Migraţie şi azil, în ajustarea la standardele europene a procedurii de acordare de azil.

Sursa: Direcţia informare şi relaţii cu publicul MAI


http://www.youtube.com/watch?v=AdiYgb-5cN4&feature=player_embedded

Read more »

Seminar pentru poliţişti cu tema: AZIL: PROBLEME ŞI SOLUŢII

Pe data de 12 august, în incinta Centrului de cazare pentru solicitanţii de azil a fost organizat un seminar pentru poliţişti cu tema: AZIL: PROBLEME ŞI SOLUŢII.  
  

În cadrul întrunirii, experţii în domeniul azilului – reprezentanţi ai Biroului Migraţie şi azil, Direcţiei refugiaţi din cadul Ministerului Afacerilor Interne, ai Reprezentanţei Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) şi ai organizaţiilor non-guvernamentale din domeniul azilului au informat auditoriul privind diversele aspecte şi problemele din domeniul azilului; specificul muncii structurilor guvernamentale cu asemenea categorii de persoane cum sunt solicitanţii de azil, refugiaţi, beneficiarii de protecţie umanitară, apatrizii şi migranţii.

În alocuţiunea de deschidere a seminarului dl Alexei Barbăneagră, Directorul Centrului de Drept al Avocaţilor, organizaţia organizatoare a evenimentului în cauză, s-a arătat mulţumit de colaborarea între instituţiile de stat şi cele non-guvernamentale în înteresul acestei categorii de persoane. Datorită înţelegerii între personalul acestor instituţii, a implicării directe în soluţionarea multiplelor probleme cu care se confrntă refugiaţii, şi cu sprijinul UNHCR, sistemul azilului în Moldova s-a situat printre domeniile care se bucură de succes în ţările est-europene, iar deseori R.Moldova serveşte drept exemplu şi pentru alţii – a menţionat dl Barbăneagră.

Dl Octavian MOHOREA, Consilier juridic UNHCR, a mulţumit pentru interesul arătat de către poliţişti faţă de tema pusă în discuţie şi a menţionat că diversitatea comunicatelor care urmează a fi prezentate azi, vă vor întregi icunoştinţele în domeniul azilului, astfel că şi de acum încolo, cum au demontrat-o ultimii ani, beneficiarii noştri se vor bucura de sprijinul Dvs. şi de protecţia pe care statul şi-a asumat-o inclusiv prin instruirea personanlului din structurile sale activităţile cărora au tangenţă cu refugiaţii şi solicitanţii de azil. 

 

Cei circa 50 de poliţişti, din mai toate raioanele ţării, inclusiv reprezentanţi ai ONG-lor din domeniu şi grupul de refugiaţi au aflat informaţii utile despre: Rolul UNHCR în Moldova; Apatridia: Cadrul juridic internaţional şi naţional (Octavian MOHOREA, Consilier juridic UNHCR); Programul regional de protecţie a refugiaţilor în Belarus, Moldova şi Ucraina Marin ROMAN, (Asociat Programe, UNHCR. COMUNICATUL); Procedura de azil (Natalia GUMA, Director adjunct, Direcţia Refugiaţi, BMA, MAI); Apatridia: Cadrul juridic internaţional şi naţional; Jurisprudenţa naţională în materie de azil (Alexei BARBĂNEAGRĂ, Preşedinte, ONG Centrul de Drept al Avocaţilor); Asistenţa juridică a persoanelor aflate în Centrul de Plasament (Oleg PALII, ONG Centrul de Drept al Avocaţilor); Mass media şi refugiaţii (Dumitru MAXIM, Preşedinte, ONG Societatea Pentru Refugiaţi); Problemele cu care se confruntă persoanele solicitante de azil (Djavid PAKNEHAD, Coordonator Proiect, ONG Centrul de Caritate pentru Refugiaţi); Integrarea refugiaţilor şi a benefeciarilor de protecţie umanitară în societate (Natalia POŞTARU, Coordonator de proiecte, ONG AVE Copii). 

Discuţii interesante au trezit întrebările/problemele adresate/enunţate de către participanţi, inclusiv prezentările făcte de însăşi refugiaţii privind specificul problemelor cu care se confruntă un refugiat, solicitant de azil, apatrid ori un beneficiar de protecţie umanitară în societatea moldovenească.

Lari Nadejda,
Studentă-jurnalistă,ULIM

Read more »

Masa Rotundă cu tema ASIGURAREA DREPTULUI LA APĂRARE A BĂNUITULUI, ÎNVINUITULUI, INCULPATULUI ŞI CONDAMNATULUI ÎN PROCEDURA PENALĂ – PROBLEME ŞI SOLUŢII.

Pe data de 10 august, în incinta Judecătoriei Sectorului Botanica, mun. Chişinău, organizaţia neguvernamentală Centrul de Drept al Avocaţilor a organizat Masa Rotundă cu tema ASIGURAREA DREPTULUI LA APĂRARE A BĂNUITULUI, ÎNVINUITULUI, INCULPATULUI ŞI CONDAMNATULUI ÎN PROCEDURA PENALĂ – PROBLEME ŞI SOLUŢII.

În debutul întrunirii dl Alexei BARBĂNEAGRĂ, avocat, dr hab. în drept, prof. univ., Director al Centrului de Drept al Avocaţilor, a menţionat că asemenea întruniri sunt binevenite nu doar pentru efectuarea unui schimb de informaţii şi de experienţă atît din teoria şi prcactica domeniului profesat de noi, ci şi cunoaşterea diverselor modalităţi de interpretare şi percepere a unor decizii emise de instanţe de diferit nivel din domeniul jurisprudenţei.  

Read more »

Centrul de Caritate pentru refugiaţi a organizat o excursie pentru un grup de refugiaţi în Moldova

S-au pornit la drumeţii prin Moldova. 

Este vorba de peste 70 de refugiaţi, solicitanţi de azil şi beneficiari de protecţie umanitară în Republica Molodva care au vizitat, sîmbătă, 30 iulie, Mănăstirile Căpriana şi Hîncu situate în zona de codru a Moldova.

Din vorbă în vorbă, am înţeles că pentru unii refugiaţi cel mai impresionat lucru a fost chiar construcţiile arhitecturale originale şi istoria edifiiciilor de cult, despre care le-a vorbit feţele bisericeşti de aici. Refugiaţii s-au întreţinut cu preoţii locaşurilor Sfinte de pe teritoriul Mănăstirilor pentru că au vrut să afle cît mai multe despre acestea şi despre oamenii care le îngrijesc şi se îngrijesc de sine şi de toată lumea prin rugăciunile lor şi curăţenia sufletească. Şi izvorul cu apă sfinţită tămăduitoare i-a impresionat – n-au rezistat şi unul cîte unul au intrat în apa aducătoare de viaţă.

„Asemenea excursii ni se organizează în fiecare an şi de fiecare dată vin cu cea mai mare plăcere”, ne mărturiseşte o refugiaţă din Armenia. "Pentru mine este foarte interesant să mă aflu aici, deoarece am descoperit lucruri noi şi locuri foarte frumoase care reprezinta R.Moldova" – susţine Said.

Cu această frumoasă ocazie, oferită de către echipa organizaţiei non-guvernamentale Centrul de Caritate pentru Refugiaţi, partener de implementare a Reprezentanţei UNHCR în Moldova, oamenii au mers în excursie împreună cu familiile şi prietenii lor. „E foarte frumos.” „E uluitor.” Extraordinar.” – auzeam vocile copiilor şi a maturilor, care îi însoţeau. Ca în drum spre Chişinău să constat şi eu că într-adevăr aceasta a fost una dintre cele mai capivante călătorii din această vară. 

Cor. Refugium

Mănăstirea Căpriana

Scurt istoric

Prima mentiune documentară a Caprianei este cea din 1420, când într-un hrisov al vremii mănăstirea este menţionată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier.

O a doua şi mult mai importantă menţiune documentară datează din 1429 - un uric prin care Căpriana primeşte statutul de mănăstire domnească din partea domnului Alexandru cel Bun. În acest act lăcaşul sfânt este numit „mănăstirea de la Vâşnovăţ unde este egumen Chiprian”. Aici se aminteşte că mănăstirea este ctitoria răzeşilor din satul Mereni. Fiica unui dintre cei mai de vază oameni ai locului şi nepoată a egumenului mănăstirii, Marena, avea să devină soţia domnului. Doamna Marena a dăruit mănăstirii un pretios epitrahil brodat între anii 1427 si 1431. Este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pâna astazi. Pe ea erau reprezentate, pe lânga chipurile sfânte, şi portretele lui Alexandru cel Bun şi al sotiei sale.

Căpriana avea în acele vremuri în stăpânire o prisacă, (stupăritul fiind pe atunci o îndeletnicire predilectă a monahilor), o moară (sau chiar mai multe) şi o moşie formată din satele Târnauca, Cârlani, Călinăuţi, Cunila, Săndreşti şi Pârjolteni.

Având statutul mănăstire domnească, aşezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Mănăstirea, care a fost construită la început din lemn şi a suferit de pe urma năvălirii repetate ale tătarilor sau turcilor. Ştefan cel Mare este ctitorul bisericii din piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1491 – 1496).  

În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rareş a hotărât efectuarea unor ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. Alexandru Lăpuşneanu, născut în zona Lăpuşnei, a efectuat noi lucrări de întărire şi dezvoltare şi a făcut importante donaţii mănăstirii. La sfârşitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaşte o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos.

 

Mănăstirea Hâncu

Scurt istoric

În anul 1678 şi-a început activitatea un nou locaş sfînt, purtînd numele ocrotitoarei Moldovei – Sfânta Cuvioasa Parascheva. Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hâncu. Iniţial mănăstirea Hâncu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva, a fost întemeiată ca schit de maici, avînd şi un duhovnic.În urma invaziei tătare în Moldova,a fost incendiată şi distrusă biserica şi clădirile aferente prin aceasta fiind ruinat complet schitul. În urma acestor groaznice evenimente maicile au fost nevoite să părăsească schitul. În anul 1784 stareţul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea construieşte cîteva chilii pentru călugări şi o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. Cel mai destoinic stareţ al mănăstirii este considerat a fi ieroshimonahul Dorotei. Acesta a condus mănăstirea de la 8 iunie 1832 pînă în anul 1843.

După aproape 200 de ani de existenţă paşnică a început prigoana asupra obştii monahale. În aprilie 1944 o parte din călugării mănăstirii Hâncu au fost evacuaţi în mănăstirea Balaciu jud. Ialomiţa, dar cea mai mare parte din ei au fost arestaţi şi duşi în sudul României la închisoarea din oraşul Brăila. O dată cu aceasta, peste Prut , în anul 1944 a fost dusă şi averea mănăstirii.În luna septembrie a anului 1949 Mănăstirea Hâncu a fost închisă.

În perioada anilor ’60 – ’80 ai sec. XX pe teritoriul complexului monastic Hâncu Ministerul Sănătăţii al RSS Moldoveneşti a construit Sanatoriul de boli pulmonare “Codrii”. În acest timp, Biserica de vară a fost transformată în club de distracţii pentru studenţi, iar biserica de iarnă – în depozit, au fost dezgropate mormintele călugărilor înmormîntaţi pe teritoriul mănăstirii, au fost furate lucruri de preţ - în deosebi toate crucile preoţilor.

În anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu îşi reîncepe activitatea. La 10 septembrie 1992 s-a reînfiinţat obştea monahală a Mănăstirii Hâncu. Duhovnic al Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteaţă) actualmente fiind în sanul de Episcop.

La 25 august 1992, cu binecuvântarea IPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi întregii Moldove tânăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriţă Mănăstirii Hîncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareţă a mănăstirii cu titlul de egumenă^[1].

Acţiune finanţată de Reprezentanţa UNHCR în Moldova

Read more »

UNHCR -NGO Toolkit for Practical Cooperation on Resettlement

United Nations High Commissioner for Refugees is a global humanitarian organization and a refugee agency that was established on December 14, 1950 to support and help Europeans that were displaced during the World War II. The agency was set up by the United Nations General Assembly for just three years and was to be disbanded after that. In 1951, the United Nations Convention relating to the Status of Refugees was adopted. In 1956, when Hungarian Revolution was suppressed by Soviet Forces, the UNHCR’s role became highly significant thus eliminating the need to disband the agency.

The start of the 21st Century has seen UNHCR helping with major refugee crises in Africa, such as the Democratic Republic of the Congo and Somalia, and Asia, especially the 30-year-old Afghan refugee problem. At the same time, UNHCR has been asked to use its expertise to also help many internally displaced by conflict.

In 1954, UNHCR won the Nobel Peace Prize for its groundbreaking work in helping the refugees of Europe. From only 34 staff members when UNHCR was founded, it now has more than 7,190 national and international members of staff. The agency works in 123 countries, with staff based in 124 main locations such as regional and branch offices and 272 often remote sub-offices and field offices.

UNHCR now deals with 36.4 million people of concern to UNHCR: 15.6 million internally displaced people, 10.4 million refugees, 2.5 million returnees, 6.5 million stateless people, more than 980,000 asylum seekers and more than 400,000 other persons of concern.

In this context, UNHCR has come up with a toolkit for Practical Cooperation on Resettlement. Community Outreach – Outreach to Refugee Communities

Outreach activities that can jointly engage UNHCR and NGOs

NGOs may assist with or lead information campaigns to make refugees aware of Programs and policies that affect them. Such campaigns might include: community meetings, door-to-door visits, meetings with community members and leaders, messaging through flyers, posters or billboards, or arts and cultural events.

NGOs can assist with the exchange of information between refugees and UNHCR, relaying news and concerns or issues that will assist UNHCR in its work with States to provide effective protection for refugees and to inform the development of policies and Programs.

Oftentimes, NGOs have close contact with refugee communities, which enables them to be the “eyes and ears” in many situations to bring to light at-risk refugees in need of interventions including resettlement. In this way, NGOs play an important role in expanding access to resettlement.

Key elements / considerations while conducting outreach activities

It is important that NGOs and UNHCR coordinate the outreach messaging carefully, to ensure a consistent message. NGOs and UNHCR should do joint contingency planning prior to commencing a major information or sensitization campaign, to anticipate any potential problems and plan how to mitigate / address them. Where possible, refugees and other key stakeholders should be involved in the planning process and the development and implementation of information sharing activities. It is important that there be established feedback mechanisms in place for information from the community to flow back to NGOs and UNHCR.

For more information and details, visit this link.

Source Link: http://www.fundsforngos.org/guides/unhcr-ngo-toolkit-practical-cooperation-resettlement/#ixzz1Tao7dGTT
Copyright©FUNDSFORNGOS.ORG. Do not remove this link.
Under Creative Commons License: Attribution

Read more »

Réfugiés : l'Europe doit défendre ses valeurs

par Antonio Guterres, haut-commissaire des Nations unies pour les réfugiés et Cecilia Malmström, commissaire européenne chargée des affaires intérieures

Soixante ans après la signature de la convention de Genève sur les réfugiés, le 28 juillet 1951, qui a aidé des millions d'hommes, de femmes et d'enfants fuyant la persécution, les guerres et la torture, à obtenir la garantie d'une protection et l'espoir d'un avenir meilleur, le monde reste marqué par les conflits.

Depuis le printemps, nous avons vu plus d'un million de personnes laisser derrière elles tout ce qu'elles possédaient pour fuir la guerre en Libye. Bien que seul un nombre restreint d'entre elles ait échoué en Europe, les images de ces réfugiés ont marqué les esprits. Des images choquantes d'hommes, de femmes et d'enfants tentant, au péril de leur vie, de traverser la Méditerranée, le plus souvent dans des embarcations de fortune, un périple au cours duquel ils seront nombreux à laisser la vie, même si le nombre de victimes reste inconnu.

L'Europe se doit de chérir les valeurs de la convention sur les réfugiés de 1951. Elle le doit, non seulement, à tous les réfugiés, mais aussi à elle-même. La convention est née du puissant sentiment de "Plus jamais ça !" ressenti à la suite de la seconde guerre mondiale. Elle a fourni un cadre juridique clair à la protection des individus fuyant la persécution. Les valeurs qui y sont inscrites ainsi que dans d'autres textes internationaux, comme la Déclaration universelle des droits de l'homme et les conventions de Genève sur le droit en matière de conflit armé, font partie de l'identité de l'Europe et de l'Union européenne (UE). Une Union dont les droits de l'homme et la protection des réfugiés sont des éléments essentiels.

Pendant quatre des six décennies écoulées depuis la signature de la convention de Genève, les principaux bénéficiaires de la protection des réfugiés ont été les Européens, dont bon nombre sont aujourd'hui des citoyens de l'UE. Nous gardons tous en mémoire les conflits armés dans les Balkans et les réfugiés nécessitant une protection. Et le Haut-Commissariat des Nations unies pour les réfugiés a été créé d'abord pour aider les centaines de milliers de personnes qui étaient toujours déracinées et sans ressources cinq ans après la fin de la seconde guerre mondiale.

Les dirigeants politiques européens ont longtemps encouragé le développement de structures démocratiques comme étant le meilleur garant des droits et une réelle opportunité pour les peuples. A l'heure où se déroulent les événements que l'on sait sur la rive sud de la Méditerranée, il existe une vraie chance de traduire les exhortations en actions. Les gouvernements et les populations de Tunisie et d'Egypte ont fait preuve d'une générosité et d'une hospitalité remarquables en accueillant des milliers de personnes fuyant la Libye. Si l'UE a reconnu l'importance d'être solidaire avec les pays d'Afrique du Nord, elle pourrait faire beaucoup plus.

Les débats dans les Etats membres ont tendance à se concentrer sur les défis que peuvent poser les personnes fuyant la Libye plutôt que sur le potentiel d'enrichissement qu'elles représentent pour nos sociétés. Ils méconnaissent souvent la répartition relative des demandeurs d'asile et des réfugiés dans le monde.

Ensemble, les Vingt-Sept ont reçu un peu plus de 243 000 demandes d'asile en 2010, soit 29 % du total mondial. L'Afrique du Sud, à elle seule, en a reçu environ 180 000. Quant aux réfugiés reconnus en tant que tels, ils sont environ quatre sur cinq à vivre dans les pays en développement. Les Etats membres ont accordé le statut de réfugié ou une autre forme de protection à approximativement 74 000 personnes en 2010. A titre de comparaison, le seul complexe des camps de réfugiés de Dadaab, au Kenya, a accueilli environ 400 000 réfugiés, nombre qui augmente, selon les estimations, de 1 300 à 1 500 unités par jour en raison de la crise que connaît la Somalie.

L'UE dispose de la capacité à accroître sa part de responsabilité en matière de réfugiés et de demandeurs d'asile. Il reste illusoire, à l'heure actuelle, d'espérer un régime d'asile commun, et ce en raison de la persistance de divergences significatives entre les politiques d'accueil et de traitement des demandeurs d'asile dans les différents Etats membres.

En 2010, la probabilité pour les demandeurs d'asile originaires d'Irak d'obtenir une protection internationale était de 49 % en France, de 56 % en Allemagne et de moins de 2 % en Grèce ou en Irlande. Un régime traitant les demandes d'asile de manière aussi disparate est incomplet. Le 60^e anniversaire de la convention fournira, nous l'espérons, une nouvelle impulsion à la mise en place d'un régime d'asile européen commun digne de ce nom. Le nouveau Bureau européen d'appui en matière d'asile devrait y contribuer de manière sensible, tant entre les pays de l'UE qu'entre l'Union et les pays tiers.

Mais l'Europe pourrait faire bien plus en termes de réinstallation, processus par lequel des réfugiés sont transférés à titre permanent, généralement d'un pays moins développé vers un nouveau pays de résidence permanente, le plus souvent dans un pays développé. Les réfugiés sont réinstallés lorsqu'ils ne peuvent séjourner en sécurité dans leur premier pays d'accueil ou qu'il n'existe aucune perspective de solution durable dans ce pays. Les quelque 6 000 places rendues disponibles en Europe à des fins de réinstallation représentent environ 7,5 % des places disponibles au niveau mondial.

L'accélération d'un programme de réinstallation à l'échelle de l'UE et l'élaboration d'un système d'admission plus efficace, notamment par la mise à disposition de places supplémentaires et par l'accélération des procédures de départ pour les personnes en attente de réinstallation aux frontières de la Tunisie et de l'Egypte avec la Libye, constitueraient une preuve bienvenue d'un engagement accru en matière de solidarité internationale.

A l'heure de la célébration du 60^e anniversaire de la convention sur les réfugiés, reconnaissons combien elle reste essentielle pour les valeurs de l'Europe. Alors que de nouvelles crises surviennent sans que les anciennes aient été résolues, engageons-nous de même à faire plus pour protéger les personnes déplacées et persécutées. L'Europe a un rôle irremplaçable et toujours crucial à jouer. Soyons certains de ne pas manquer ce rendez-vous important.

Read more »

Refugiaţii îşi extind cunoştinţele în domeniul drepturilor omului

Gradul de informare a solicitanţilor de azil, refugiaţilor, apartizilor privind drepturile şi obligaţiunile lor în R.Moldova a devenit una din preocupările permantente ale organizaţiilor non-guvernamentale din domeniul azilului, partenere de implementare ale unor proiecte finanţate de Reprezentanţa UNHCR în Moldova.

Potrivit opiniei generale, aceste categorii de persoane care se află în Moldova de mai bine de cinci ani, îşi cunoşc anumite drepturi, cum ar fi, de exemplu, dreptul la muncă, dreptul la educaţie, dreptul la libera circulaşie etc., cu toate acestea în unele cazuri ei duc lipsă de informaţia necesară privind alte drepturi şi îndatoriri.

Anume pentru a elimina lipsa de cunoştinţe în domeniul dat, pe data de 26 iulie, curent, Centrul de Caritate pentru Refugiaţi (Preşedinte - Djavid Paknehad) şi Clubul Toleranţei al Centrului Cultural Evreiesc din Chişinău (Coordonator – Chira Creiderman), au organizat o Masă Rotundă în cadrul căreia au fost puse în discuţie unele articole din Codul Muncii, Legea privind accesul la informaţie şi din Constituţia R.Moldova, legea fundamentală a ţării.

În cadrul întîlnirii dl Veaceslav Ţurcan, Şeful Biroului Asociat de Avocat "Veaceslav Ţurcan & C" a atrasă atenţia asupra unor lacune din legislaţia naţională şi a explicat, într-un limbaj pe înţelesul tuturor, unele articole din legislaţia naţională. Cu toate acestea problema atît a cetăţenilor Moldovei, cît şi a refugiaţilor, apratrizilor şi a altor categorii de persoane, constă în faptul că nici legile adoptate, care sunt destul de bune, nu sunt cunoscute la nivelul cuvenit, a constatat expertul. Aveţi o mulţime de posibilităţi să vă cunoaşteţi drepturile şi îndatoririle, susţine dl Ţurcan, sursele sunt de la cele tipărite, în special, Monitorul Oficial al R.Moldova, pînă la multitudinea de site-uri specializate printre care vă recomand www.justice.gov.md, www.parlament.md şi www.csjm.md“.

În cadrul Mesei Rotunde s-a atras atenţia asupta faptului că exista cazuri în care refugiaţii ar putea fi mulţumiţi de situaţia lor, din simplul motiv că pot cîştiga bine, lucru care le permite să-şi întreţină familia, însă în spatele unui venit acceptabil constatăm unele  condiţii de muncă destul de grele ori lipsa asigurării în caz de accident, ore suplimentare peste norma legală etc.

Totodată s-a atras atenţia asupra faptului că la momentul actual Ministerul Justiţiei operează unele reforme privind sistemul judecătoresc, reforma procedurii civile şi a celei penale, reforma procuraturii etc. care, în viitorul apropiat, cu siguranţă va duce la îmbunătăţirea situaţiei la capitolul respectarea drepturilor omului inclusiv a refugiaţilor.

Faptul cel mai apreciat de către cei prezenţi la Masa Rotundă din rîndurile refugiaţilor e că au aflat răspunsul la multe probleme cu care se confruntă de ceva vreme şi au înţeles unde şi cum şi le pot soluţiona.  

Read more »