Întrebări/ Răspunsuri

Conventia Refugiatilor din 1951 – Intrebari & Raspunsuri Istoria Conventiei

Procesul dezvoltarii unui corp al legii internationale, al conventiei si scopurilor fundamentale de a proteja refugiatii isi are inceputurile inca din primii ani ai secolului 20 sub auspiciul Ligii Natiunilor, predecesoarea Natiunilor Unite. Aceasta actiune a culminat la 28 iulie 1951, cand o conferinta speciala ONU a aprobat Conventia referitoare la Statutul Refugiatilor. Conventia explica clar cine este un refugiat si tipul de protectie legala, alt gen de asistenta si drepturi sociale pe care el sau ea ar trebui sa le primeasca din partea statelor semnatare ale acestui document. Conventia defineste in mod egal obligatiiile unui refugiat fata de guvernele gazda iar anumite categorii de persoane, cum ar fi criminali de razboi, nu sunt calificati sa primeasca statutul de refugiat. Cateva luni inainte de aprobarea Conventie, novicele Inalt Comisar al Natiunilor Unite pentru Refugiati si-a inceput lucrul la 1 ianuarie 1951. In decadele ce au urmat, documentul a fost fundatia pentru eforturile agentiei in ajutorarea si protectia a celor 50 milioane de refugiati.

Primul instrument se limita doar la protejarea refugiatilor europeni, in principal, ca si o urmare a celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar protocolul din 1967 a extins scopul Conventiei ca si o problema de stramutare raspandita in lumea intreaga. Documentul original a inspirat de asemenea instruentele regionale, cum ar fi Conventia Africana a Refugiatului din anul 1969 si Declaratia de la Cartena Latino-Americana din 1984. La 4 decembrie, 1952, Danemarca a devenit primul stat care a ratificat Conventia. De atunci, in total 145 de state au aderat la la unul sau chiar ambele din instrumentele ONU. Dar, dupa cum tiparul migratiei globale s-a schimbat si numarul oamenilor care sunt in miscare a sporit dramatic in ultimii ani, a fost pusa intrebarea despre relevanta Conventiei din 1951, indeosebi in Europa, chiar locul unde ea a fost elaborata. ICNUR la moment acorda ajutor la aproximativ 20 milioane de oameni si Conventia, care s-a dovedit a fi uimitor de flexibila intr-o vreme atat de schimbatoare, continua sa fie piatra de temelie pentru protectia refugiatilor. In cele ce urmeaza mai jos sunt prezentate cateva dintre cele mai generale intrebari referitor la Conventie.

Cine este un refugiat?

Articolul 1 al Conventiei defineste un refugiat ca fiind “O persoana care este in afara tarii sale sau a locului sau de resedinta; are o frica bine-intemeiata de a fi persecutat/a din cauza rasei, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anumit grup social sau opiniei politice; si nu este in stare sau nu doreste sa faca uz de protectia acelei tari sau sa se intoarca acolo din cauza fricii de a fi persecutat”.

De ce este Conventia importanta?

Aceasta a fost prima intelegere cu adevarat internationala care acopera aspectele cele mai fundamentale ale vietii unui refugiat. Ea a explicat un set de drepturi umane de baza care ar trebui sa fie cel putin echivalente cu libertatile de care se bucura cetatenii straini ce se afla legal intr-o anume tara si, in multe cazuri, acele drepturi de pe care le au insisi cetatenii acelui stat. Conventia a recunoscut scopurile internationale referitoare la crizele refugiatilor si necesitatea cooperarii internationale, incluzand si impartasirea poverilor intre state, in abordarea problemelor.

Ce contine Protocolul din 1951?

Prin acest document sunt eliminate limitarile geografice si cele temporale scrise in Conventia originala conform careia in general Europenii implicatii in evenimentele ce au avut loc inainte de 1 ianuarie 1951 puteau sa aplice pentru statutul de refugiat.

Ce contine Conventia din 1951?

Ea defineste ce semnifica termenul ‘refugiat’. Ea prezinta in linii generale drepturile refugiatului cat si astfel de lucruri cum ar fi lebertatea religiei si a miscarii, dreptul la munca, educatie si accesul la documente de calatorie, dar ea mai subliniaza deazemenea obligatiile unui refugiat fata de guvernul gazda. O prevedere cheie stipuleaza ca refugiatii nu trebuie sa fie returnat sau intors cu forta intr-o tara in care el sau ea are frica de a fi persecutat. Ea deasemenea indica care sunt oamenii sau grupurile de oameni care intra sub prevederile Conventiei.

Ce este protectia?

Guvernele sunt responsabile de indeplinirea legilor unei tari. Atunci cand ele nu sunt in stare sau nu doresc sa o faca, adesea in timpul unor conflicte sau agitatii civile, oamenii ale caror drepturi de baza le sunt amenintate isi parasesc casele, si pornesc adesea spre alta tara, unde ar putea fi clasificati ca si refugiati si unde li s-ar garanta drepturile bazice.

Cine protejeaza refugiatii?

Guvernele gazda sunt responsabile, in primul rand, de protectia refugiatilor si cele 143 parti semnatare ale Conventiei si/sau a Protocolului sunt obligate sa aduca la indeplinire prevederile acestora. ICNUR mentine in vizorul sau situatia si intervine daca e nevoie pentru a se asigura de faptul ca refugiatilor bona fide li se acorda azil si nu sunt intorsi cu forta in tarile lor, unde ei ar putea sa le fie in pericol viata. Agentia este in cautarea modalitatilor de ajutorare a refugiatilor pentru a-si incepe viata de la capat sau prin integrare locala, intoarcerea binevola la bastina lor sau, daca aceasta nu este posibil, ajutorul agentiei le este acordat prin reamplasarea lor intr-o ‘a treia’ tara.

Mai este inca Conventia relevanta pentru noul mileniu?

Da. Ea a fost initial adoptata pentru a se ocupa de urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial si tensiunile politice crescande intre Est si Vest. Dar desi natura confictului si tiparel de migratie s-au schimbat in decadele care au urmat, Conventia a demonstrat o mobilitate remarcabila in ajutorarea protejarii a aproximativ 50 milioane de oameni in toate tipurile de situatii. Atata timp cat persecutiile indivizilor si a grupurilor persista, inca va mai fi nevoie de Conventie.

Are Conventia menirea de a regla miscarile migratorii?

Nu. Milioane de migranti ‘economici’ si de alt tip au profitat de imbunatatirea mijloacelor de comunicare in ultimii ani pentru a-si construi o noua viata in alte tari, preponderent vestice. Totusi, nu ar tebui sa se iveasca confuzia ca aceste persoane sa fie confundate cu refugiatii bona fide, care fug de persecutii ce le ameninta viata si incearca sa scape doar de greutatile economice. Tiparele moderne de migratie pot fi extrem de complexe si contin un mixaj al migrantilor economici, refugiati autentici si altii. Guvernele se confrunta cu sarcina derutanta de a separa grupaje diverse si de a trata refugiatii autentici intr-o maniera adecvata prin intermediul procedurilor de aziil stabilite si care sunt impartiale.

Cum se diferentiaza refugiatii si migrantii economici?

Un migrant economic de obicei paraseste tara de bunavoie pentru a gasi o viata mai buna. Daca el sau ea ar alege sa se intoarca acasa, ei vor continua sa beneficieze de protectia guvernului lor. Refugiatii fug din cauza amenintarii de a fi persecutati si nu pot sa se intoarca in siguranta acasa in circumstantele predominante la acel moment.

Se ocupa Conventia si de persoanele intern stramutate?

Nu neaparat. Refugiatii sunt oamenii care au traversat o frontiera internationala intr-o a doua tara in cautarea unui adapost. Persoanel intern stramutate (PIS) ar fi putut fugi din mai multe motive, dar raman in tara lor si astfle inca sunt supusi legilor statului. In crize deosebite, ICNUR asista cateva milioane, dar nu pe toti cei aproximativ 20-25 miioane de PIS din intreaga lume. Acum se fac dezbateri internationale aprinse despre cum acest grup de persoane poate fi mai bine protejat si de catre cine.

Poate Conventia rezolva problemele refugiatilor?

Oamenii devin refugiati sau pe baza individuala sau ca fiind parte a unui exod masiv, din cauza problemelor politice, religioase, militare in tara lor de origine. Conventia nu a fost desemnata pentru abordarea acestor cauze determinante, dar mai degrqba pentru a usura consecintele lor prin a oferi victimelor un grad de protectie internationala legala si alt tip de asistenta si de a-i ajuta eventual sa-si inceapa viata de la capat. Protectia poate contribui la o solutie generala, dar dupa cum numarul refugiatilor a crescut dramatic in ultimele decenii, a devenit clar ca activitatea umanitara nu poate actiona ca si un substituent al actiunii politice in evitarea sau solutionarea crizelor din viitor.

Ce obligatii are un refugiat?

Refugiatilor li se cere sa respecte legile si regulamentele tarii lor de azil.

I se cere oare unui semnatar al Conventiei sa acorde azil permanent tuturor refugiatilor?

Conventia nu ofera protectie permanenta sau automata. Ar putea fi situatii in care refugiatii se vor putea integra permanent in tara lor de azil, dar in schimb o persoana ar inceta sa fie un refugiat atunci cand baza statutului sau de refugiat inceteza sa mai existe. Repatrierea voluntara a refugiatilor in tara lor de origine este solutia ‘preferata’ a ICNUR-ului, dar numai in cazurile in care conditiile din acel stat permit intoarcerea lor in siguranta.

Pot tarile nesemnatare ale Conventiei sa refuze sa admita potentialii refugiati?

Principiul non-refoulement (refoulement este intoarcerea fortata a persoanelor in tarile in care ei se confrunta cu persecutia) este parte uzuala a legislatiei internationale si este obligatorie pentru toate statele. De aceea, nici un guvern nu trebuie sa dea afara o persoana in astfel de circumstante.

Cine nu este sub acoperirea Conventiei?

Persoane care au comis crime impotriva pacii, crime de razboi, crime impotriva umanitatii sau o crima nonpolitica serioasa in afara tarii de refugiu.

Cine sau ce este un ‘agent al persecutiei’? Aceasta se refera la o persoana sau organizatie (guverne, rebeli sau alte grupari) care forteaza oamenii sa-si paraseasca casele. Originea persecutiei, totusi, nu ar trebui sa fie decisiva in determinarea faptului daca o persoana este eligibila pentru statutul de refugiat. Ceea ce este important este daca o persoana merita protectie internationala din motivul ca ea nu ii este oferita in tara de origine.

Ce este ‘protectie temporara’?

Natiunile ofera uneori ‘protectie temporara’ atunci cand se confrunta cu un aflux brusc si masiv de oameni, dupa cum s-a intamplat in timpul conflictului din fosta Iugoslavie la inceputul anilor 1990, si sistemul lor obisnuit de azil ar fi supraincarcat. In astfel de imprejurari, oamenii ar putea repede admisi in tari ce le-ar oferi siguranta, dar fara nici o garantie de a le fi acordat azil permanent. Astfel, ‘protectia temporara’ poate sa genereze avantaje si pentru guverne si pentru solicitanti de azil in anumite circumstante.

Poate un soldat sa fie refugiat ?

Refugiatul este un civil. Fostii soldatii ar putea fi calificati, dar o persoana care continua sa ia parte la activitati militare nu poate fi luat in considerare pentru acordarea azilului.

Sunt oare tari, cum ar fi cele din Europa, inghitite de catre solicitantii de azil?

Tarile din lume, incluzand cateva din Europa, sustin ca sunt coplesite de solicitanti de azil. Si in timp ce este adevarat ca cifrele au sporit inexorabil in ultimele decade in multe locuri, preocuparile anumitor state sunt toate relative. Culmea este ca unele popoare in Africa, Asia, cu mult mai putine resurse dacat tarile industrializate, uneori gazduiesc un numar mult mai mare de refugiati pentru perioade mai lungi de timp.

Dar chiar insusi faptul aprobarii Conventiei nu genereaza oare un factor de impulsionare in 

sporirea numarului solicitantilor de azil ?

Nu. Unele state care gazduiesc cel ma imare numar de refugiati nu sunt parte ale mecanismelor referitor la refugiati. Consideratiile geopolitice si legaturile familiale joaca un rol crucial in cazul in care preocuparea este ‘atractivitatea’ destinatiei.

Poate oare aprobarea Conventiei sa violeze suveranitatea statului?

Suveranitatea nu este niciodata absoluta. Relatiile internationale implica un nivel rezonabil si acceptabil de compromis. Mecanismele referitoare la refugiati reconciliaza interesele statului cu protectia. Acordarea azilului, bunaoara, nu a fost incorporat in vreun mecanism referitor la refugiati si continua sa ramana la discretia fiecarui guvern in parte.

Poate oare vreo tara sa fie declarata ‘sigura’ in sensul ca ea nu poate produce refugiati?

Nu. Chiar in statele unde, in general, nu exista riscul real de a fi persecutat, pretentiile cetatenilor trebuie luate in considerare. Acestea ar putea putea fi canalizate printr-o ‘procedura accelerata’oferita astfel incat solicitantii de azil sa poata fi auziti.

Cum poate aprobarea sa fie prezentata guvernului vizat sau populatiei locale?

Unele nelinisti interne sunt legate de o lectura sau conceptie gresita. Conventia si Protocolul sunt nimic mai mult decat un cadru legal general in baza caruia statele pot sa-si fondeze politica lor privitor la refugiati si obligatiile impuse guvernelor nu sunt atat de constrangatoare cum se sugereaza adeseori. Tolerarea refugiatilor in schimbul oferirii lor existentei legale ar putea crea o ‘zona gri’ care ar putea sa tot macine si s a se transforme intr-o serioasa problema politica sau de securitate.